SPAȚIU PUBLICITAR

Ispita

femeie
Articol redactat de Ani
SPAȚIU PUBLICITAR

Ştia sigur că ei nu i se va întâmpla niciodată. Adică, tot auzise poveşti de genul ăsta de la fete, atunci când se mai întâlneau la câte un ceai amar şi vorbeau câte în lună şi în stele, dar nu ei. Adică, nu înţelegea cum ar putea fi posibil să te întâlneşti într-o zi cu un străin, să te uiţi preţ de o secundă în ochii lui, şi dintr-o dată plămânii tăi să nu mai poată respira. Să stai aşa fără să tragi aer în piept, şi să te miri de cum oare poţi supravieţui. Să te miri de cum oare ai ştiut cine eşti până în în ziua în care a apărut el.

 

În seara aia de primăvară crudă, a mers la un concert. Nu prea avea chef de ieşit, avusese o zi încărcată, dar nu scăpase de gura fetelor care o certau mai mereu pentru tendinţa ei de a se rupe de lume şi de a se refugia într-un loc doar al ei, fără oameni şi gălăgie.

Acolo l-a văzut. Acolo şi atunci timpul ei s-a despărţit în două. Timpul de dinainte de el, şi cel de după.

De fapt, dacă este să fie sinceră, prima dată l-a simţit. A simţit o energie ciudată care o pătrundea dulce călduţ în tot corpul, ca şi cum cineva o privea. A întors capul şi l-a văzut cum stătea stană de piatră şi se uita la ea himnotizat. Şi i s-a părut că se ştiu de o viaţă, sau poate de mai multe… Într-o clipă şi-a văzut copiii pe care îi vor avea împreună, plimbările pe aleiile vieţii lor, dimineţile şi nopţile în care se vor pierde unul în altul de iubire, dorul care îi sfâşia sufletul… Dorul… deja simţea că îi este teribil de dor de el. Oare cum îţi poate fi dor de cineva pe care l-ai văzut doar o clipă?

Ar fi vrut să îi spună atât de multe… dar când el s-a apropiat de ea şi i-a dat şuviţa rebelă după ureche, n-a putut scoate un sunet. Tot corpul îi urla după apropierea lui, ar fi făcut dragoste cu el chiar acolo, i-ar fi dăruit viata şi primăverile crescute în ea, i-ar fi oferit toate ploile şi soarele cuibărit din inima ei, i-ar fi sorbit parfumul şi pielea, l-ar fi lăsat să-şi facă cuib într-un colţ din simţirea ei, ar fi fost în stare să facă schimb cu el de celule şi sânge…

 

S-a trezit în drum spre casă că strângea ceva în pumnul încleştat. Îi intraseră unghiile în carne de cât de strâns păzise bucata de hârtie pe care se afla numărul lui de telefon.

L-a sunat doar o singură dată într-o noapte, după ce copiii adormiseră. Au stat la telefon ore întregi, şi nu şi-au spus nimic. Se auzea în surdină muzică amestecată cu ploaie. Şi-au trait  în alea câteva ore de tăcere, o viaţă a lor, şi-au mângâiat copiii neavuti, şi-au făcut vacanţele în ţări uitate de lume, şi-au iubit sufletele şi trupurile cu disperarea pierderii… şi au închis telefoanele în acelaşi timp.

Uneori, curajul de a face ceea ce trebuie, este doar frica de a trăi. Poate că uneori, nu-i nicio virtute în a nu te lăsa pradă unei ispite.

 

"Poveştile unei visătoare"


Iată alte câteva articole care ar putea să-ți placă:

ÎȚI PLACE SĂ SCRII? VREI SĂ PUBLICI ARTICOLE PE PLATFORMA BYANI? Contactează-ne pentru mai multe detalii.


Sau abonează-te la newsletter pentru a primi recomandări pe email despre tendințe în modă, frumusețe și sănătate.


horoscop 2017